După succesul uimitor obținut de Simona Halep la Wimbledon, întreaga planetă s-a întrebat cum a fost posibilă această uriașă performanță, în condițiile în care România nu dispune de niciun teren de tenis de iarbă! Dar astfel de „miracole” s-au repetat în sportul românesc. În decursul anilor, înotătorii au luat titluri olimpice deși nu dispunem de bazine olimpice în țară, iar canotoarele au făcut performanță chiar dacă se pregătesc printre șalupele de mare viteză pe la Snagov. Sunt multe, foarte multe performanțe obținute efectiv în ruină!
Exemplul de la Iași
Iașiul, al doilea oraș al țării, nu este nici el mai prejos când vine vorba de infrastructură sportivă. Ba chiar se poate instala liniștit în fruntea unei liste rușinoase a marilor orașe fără sală polivalentă și stadion moderne.
Bazele lipsesc cu desăvârșire, dar rezultate au fost în decursul anilor. La scrimă, atletism, judo, gimnastică, tir, canotaj și lista poate continua. De multe ori, însă, sportivii au fost crescuți la Iași în condiții mizere, iar când au scos „capul” în lume, au obținut rezultate pentru alte cluburi din țară, care au putut să le ofere ceva cât de cât decent.
Una dintre speranțele sportului ieșean pentru calificarea la Jocurile Olimpice de anul viitor, gimnasta Andreea Verdeș, în vârstă de 18 ani, de la CSS Unirea Iași, se pregătește în astfel de condiții extrem de grele. Alături de colegele sale, sub îndrumarea prof. Cătălina și Constantin Radu. Iar rezultatele sub invers proporționale cu condițiile din sală.
Recent, Andreea Verdeș s-a clasat pe locul 5 în finala la panglică la Jocurile Europene de la Minsk, iar rezultatul, unul meritoriu, obținut la concurență cu sportive în care gimnastica ritmică înghite sume uriașe de bani, poate intra în sfera „miracolelor”. De ce? „Pentru că nu avem nimic!”.
„Din păcate, nouă la Iași ne lipsește o sală. Cea în care facem antrenamente are o înălțime de doar 6,8 metri și este nevoie de mimim 15. Este oarecum un miracol că am intrat în finală la panglică la Jocurile Europene de la Minsk. De ce? Pentru că la antrenamente, atunci când arunc panglica în sus, capătul ei rămâne jos. O panglică are lungimea de 6 metri și un pic, dacă mai adaugi și bățul, ajunge la vreo 6 metri și jumătate. Iar sala are ceva mai mult de 6 metri și jumătate. De multe ori bățul atinge tavanul”, a declarat Andreea Verdeș pentru ProSport.
„Nu avem nimic…”
Întrebată ce îi lipsește pentru a-și putea desfășura activitatea de performanță la același nivel cu competitoarele din străinătate, ieșeanca Andreea Verdeș a înșiruit o întreagă listă de lipsuri, iar concluzia a fost cruntă: „Nu avem nimic!”.
„Dacă începem cu sala, nu avem înălțimea necesară, nu avem nici acel covor de care este nevoie. Este doar un covor improvizat de vreo zece ani. Lipsește și podiumul de sub covor care să atenueze săriturile. Se pot produce accidentări în orice moment. Nu avem psiholog, medic. Antrenorii noștri Cătălina și Constantin Radu ne sunt și medici, și psihologi, și antrenori. Nu avem nimic, dar cu toate acestea obținem rezultate”, spune Verdeș.
Dacă sportivii de top beneficiază de cele mai bune metode de refacere și recuperare după antrenamente sau competiții, Andreea Verdeș a avut un răspuns șocant când a fost întrebată cum se recuperează: „Cum ne refacem? Dormim. Sau cu un duș rece. Ce criosaună, ce piscină…”.
Locul 5 în finală la Jocurile Europene
Andreea Verdeș, sportivă pregătită de prof. Cătălina și Constantin Radu la CSS Unirea Iași, a obținut în finala la minge un punctaj mai bun decât în calificări. „Acest loc 5 reprezintă cel mai important rezultat din carieră. Sper să urmeze și altele și mai bune anul acesta. În calificări am avut 17,850, iar în finală 18.100, un punctaj mai bun. A fost cea mai importantă competiție din cariera mea, iar acest rezultat îmi dă speranțe. Sincer, nu mă așteptam la panglică, poate la cerc, minge sau măciuci. Pentru că la Iași nu am condițiile necesare pentru a face elementele de dificultate la panglică. Panglica îmi creează mari probleme”, a adăugat Adreea Verdeș, care de curând a absolvit cu brio examentul de Bacalaureat și a devenit studentă la Facultatea de Educație Fizică și Sport Iași.
Speră să prindă Jocurile Olimpice
În ciuda acestor lipsuri, gimnasta ieșeană spune că vrea să continue la Iași, unde are antrenori foarte buni. „Nu plec în altă parte, pentru că am antrenori foarte buni aici la Iași. Dacă plec la alt club, nimeni nu s-ar ocupa de mine așa cum se ocupă la Iași profesorii Cătălina și Constantin Radu. Avem un club puternic, dar din păcate nu avem condiții bune. Sincer, nu cred că aș avea rezultate mai bune la un alt club”, a completat Andreea, care a explicat cum se poate califica la Jocurile Olimpice de anul viitor, de la Tokyo: „Sper să ies în primele 15 la Cupele Mondiale care urmează, cu punctaje bune, iar la Mondiale să fiu în primele 20. Să fiu sănătoasă și totul o să fie bine. La noi se califică la Olimpiadă primele 16 sportive clasate la Campionatele Mondiale de anul acesta. Mai rămân apoi locuri la Cupele Mondiale de anul viitor, unde te poți califica dacă te clasezi în primele 20. Îmi doresc să îmi îmbunătățesc exercițiile, să le cresc dificultatea. Mai am mult de muncit, dar îmi doresc mult o calificare la Olimpiadă. Orice sportiv muncește pentru a ajunge la Jocurile Olimpice. Este foarte greu, dar nu imposibil”.
Laura Aniței, locul 6 la primul său Campionat Mondial de junioare
În aceste zile se desfășoară la Moscova Campionatele Mondiale de gimnastică ritmică pentru junioare, competiție la care Iașiul este reprezentat de Laura Aniței, de la CSS Unirea. Sportiva pregătită de prof. Cătălina Radu și Constantin Radu s-a clasat pe locul 6 în finala la cerc, un rezultat de excepție pentru tânăra sportivă ieșeană.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER